Amintiri - partea a 2-a

Doi oameni ce pretindeau un nou inceput, si posibilitatea unui nou sfarsit. Poate ca nu ii intelegeam asa cum ar fi trebuit, cel putin nu asa de bine ca acum. Modul de expunere era total diferit fata de ce imi era cunoscut in acel moment, si cantitatea de sentiment generata de ei era mult peste capacitatea mea de intelegere. Dar acum lucrurile sunt total diferite, inteleg in intregime atat ideea de inceput, cat si cea de sfarsti. Si nu a fost doar moartea ce m-a facut sa inteleg mai bine, nu, moartea in sine e doar o etapa.
Ideea de inceput imi era clara, tot ceea ce traisem pana in acel moment era defapt inceputul ce avea sa se schimbe, dar imi era cu adevarat dificil sa inteleg unde anume exista acel sfarsit, si de ce anume trebuie sa se schimbe. Totul se manifesta in forma de sentiment, de senzatie suprema, as putea spune chiar la nivel spiritual. Le oferisem statutul de ingeri, dar stiam ca nu sunt, ca existenta lor este undeva dincolo de lumea noastra, dar totusi atat de legata de aceasta. Poate ca traiau in acelasi loc ca si noi, sau poate ca nu traiau deloc. Cu siguranta era o materializare a unui gand al meu, un moment de slabiciune ce face ca lumea ireala sa fie transformata intr-un concret fantasmagoric. Scenariile se derulau in mintea mea cu o viteza coplesitoare, incercam sa inteleg fiecare amanunt al evenimentelor respective, sa le ofer o logica imbatabila, chiar daca asta ar fi insemnat sa admit ca e doar nebunie. Si nu era, ci doar negare a realitatii banale ce ma inconjura, negare a unui eveniment major ce avea sa imi schimbe viata. Spaima de a lasa vechiul inceput pentru unul nou, de a testa viata intr-o forma mai complexa.
Intr-un fel sau altul, debusolarea luase controlul asupra mea, nu puteam reactiona intr-o formula logica, ci pur instinctiv. Ma imbarbatam cu ideea ca totul este defapt un vis, si ca in momentul in care ma voi trezi, poate ca nici nu imi voi mai aduce aminte. Dar pot spune clar ca era cu parere de rau, pentru ca oricat de ciudata ar fi fost situatia, oricat de ilogic parea totul, eram extaziat de ideea de experienta, de ceea ce ar fi insemnat aceasta schimbare. Am acceptat aceasta propunere, chiar daca nu o intelegeam, am acceptat si simteam o speranta coplesitoare ca acest vis sa fie cat mai lung posibil ... vroiam sa inteleg ce anume acceptasem.