O piatra si un raspuns

Am luat o piatra si am aruncat-o in lac. Am aruncat-o departe. Eram curios, nu stiu ce anume urmaream, dar simteam cum curiozitatea imi devoreaza sufletul, bucatica cu bucatica. O vedeam cum se departeaza de mine, si nu intelegeam de ce, ma invinuiam, ma uram.
Am strigat-o pe nume, chiar daca nu i-l stiam, era un strigat plin de speranta, era un strigat ce imi demasca curiozitatea. Stiu ca am devenit vulnerabil, imi stie secretul, si il va ineca.
Impactul cu apa a fost puternic, o explozie de imagini ce-mi treceau prin fata ochilor, imagini cu persoane ... imagini cu locuri, toate in mintea mea, si totusi mi-era imposibil sa le recunosc. Piatra s-a scufundat, si a aruncat intreaga greutate a universului asupra mea. O durere ce provenea din nimic, o durere ce nu o puteam localiza, o soapta a unui sfarsit neasteptat. S-a consumat intr-o clipa, dar am simtit-o cat intr-o mie de ani. Si totusi m-am inselat, un val se-apropie de mine, o urma lasata de o simpla piatra ce s-a scufundat. L-am asteptat, eram nerabdator, era un raspuns.
Ascultand miscarea valului, am inteles ca e un raspuns ce mi se adreseaza. Oare eu sunt piatra? M-am inecat? Cine asculta valul ce l-am lasat in urma mea?
Am vazut un chip ce il stiam, ii stiam vocea. A fost odata, demult, credeam ca am uitat, si am asteptat atat de mult sa uit. M-am aruncat dupa piatra, inotand ca un nebun. Apa era atat de limpede, si in ciuda intunericului ce o inconjura, puteam vedea fiecare detaliu prin panza ce imi acoperea ochii. Am inotat mult, si nu am simtit nevoia sa respir, inima imi batea si cu cat ma apropiam mai mult de piatra, batea mai tare. O salvam? Sau ma salvam? E o piatra rotunda ... o sfera perfecta, e universul meu. Si acum e albastru.


7 comentarii:

  1. de fiecare data cand citesc aceste lucruri mi se umple ochii de lacrimi ....poate din intamplare ma regasesc in ceea ce tu scrii si snt sigura k fiecare dintre noi o face ....foarte frumos iti doresc succes

    RăspundețiȘtergere
  2. @anonim ... ma bucur ca iti place. E o expunere deschisa, si cu tente filosofice, in mod normal fiecare persoana are ganduri legate de anumite idei ... din cauza asta am si vrut sa mi le expun pe ale mele :) pentru a forma o punte :)

    RăspundețiȘtergere
  3. exact....fiecare traieste intr-o lume a lui ....eu spre exemplu acum ma simt foarte deprimata si intr-o stare depresiva trec printr-o perioada urata si nimik si nimeni nu-mi poate intra in gratii ....in fine asta mai putin conteaza ideea este k am iesit un pic din casa in aceasta seara ptr a face o scurta plimbare fara nici o tinta anume am mers unde am vazut cu ochii simteam ca ma sufoc in casa si era atat de ger afara gandindu-ma k dak voi iesi gandurile mele vor ingheta si ma voi relaxa un pic dar nuu din contra rotile merg incontinuu ..........
    si tot ma macina intrebarea de ce noi oamenii suntem atat de rai si pacatosi de ce nici macar acum in aceasta perioada a anului nu suntem mai buni?

    RăspundețiȘtergere
  4. Foarte frumos... Ai reusit sa salvezi piatra. Altii, printre care ma numar si eu, nu ar fi facut acest lucru.
    Eu as fi privit piatra cu se scufunda, m-as fi intors si as fi cautat altceva, la fel de "perfect" deoarece universul asta al nostru este mult prea fragil (comparatia cu o piatra, poate deveni exagerata) si pana la urma tot se distruge, fie ca o facem noi, fie ca o fac altii, intocmai ca o bomba cu ceas, intocmai ca o floare ca se ofileste si pe care o arunci.

    RăspundețiȘtergere
  5. Ma intreb daca totusi aceasta distrugere e conditionata de un timp predefinit, sau doar de actiunile noastre ce genereaza un click inainte al secundarului ce ne defineste ...

    RăspundețiȘtergere
  6. Actiunile noastre sunt predefinite. Ideea de coincidenta mi s-a parut absurda acum 2 ani cand mi s-a intamplat ceva extraordinar de ciudat. Eu nu sunt o persoana care sa creada in general in Dumnezeu insa uneori imi spun ca daca numai noi ne-am stapani viata am fi morti de mult. Click-ul se genereaza chiar in momentul in care ne nastem. Acesti multi(80-90) ani pe care ii traim par mai degraba o lupta contracronometru impotriva propriilor noastre persoane. Pieirea este iminenta! Eu, una, nu vad in lumea asta vreo salvare.

    RăspundețiȘtergere
  7. Sincer, nu imi place. Mi se pare o exagerare a unor trairi personale sau iluzorii. Multe lucuri adunate doar ca sa insemne ceva. Si nu asta e esenta unei scrieri.

    RăspundețiȘtergere